E, si uite asa anii trec, zilele trec, vara trece, frumusetea naturii moare o data cu luna septembrie, dar incet, incet iarna revine peste meleagurile Romaniei si stand in prispa casei mele incep sa imi aduc aminte de trecutul frumos pe care l-am avut alaturi de familia mea, de copiii mei, pe care in fiecare zi ii vedeam in fata casei jucandu-se cu cainele nostru Ron si cu mama lor, pe vremea aceea o tanara domnita, care nu avea mult timp de cand iesise din spital din cauza unei boli grele pe care o avusese !
Si uite asa viata mea s-a dus si s-a dus asa de normal si de frumos, fara suferinta si fara durere de cap. Sunt fericit ca am putut intemeia o familie, ca am avut curajul sa ajung la aceasta varsta frumoasa de 71 de ani si inca sper la o viata cat mai lunga alaturi de copiii mei, care vin si ei cand pot pe la mine, ca deh, muncesc si ei, ii inteleg si de aceea stau cuminte pe aceasta prispa ca in fiecare dimineata de duminica si astept sa vad daca vor aparea in aceasta zi superba de August.
Imi aduc aminte cand eram si eu tanar si cand ma intorceam la maica-mea, care pe vremea aceea era vaduva, pentru ca tata murise cu cativa ani in urma intr-un accident de masina.
Nu am avut o viata asa de stralucita si nu am avut asa de multe bucurii cum au copiii mei acum, ca deh, era greu pe vremea aia, incercai sa iti castigi painea de zi cu zi si sa te zbati sa nu dai inapoi din ceea ce faceai, era greu.
Si daca tot va povesteam de viata mea hai sa o luam cu inceputul.
Pai m-am nascut in anul 1940 cand m-am nascut in satul din dealul orasului Arad, nu prea conteaza numele ca nu este asa de important.
M-am nascut din dragostea parintilor mei care s-au iubit asa de mult si care s-au dorit unul pe celalat, m-am nascut din dragostea lor si cu dragostea lor am trait toata viata nu am avut nevoie de altceva.
Mi-am facut scoala in acel sat si dupa o perioada buna am fugit si eu la oras ca orice alt pustan care atunci cand creste mare isi doreste sa ajunga si el la oras sa gaseasca o fata pe care sa o iubeasca si tot asa (povesti frumoase).
La varsta de 21 de ani deja eram la oras, aveam o munca nu destul de stralucita dar era munca care o iubeam cel mai mult, o faceam din pasiune, nu din nevoia de bani.
Banii, pe vremea aia nu prea contau, pentru ca oricum daca ii castigam ii dadeam pe haine, pe dulciuri si pe cea mai frumoasa fata din acel oras.
Eram doar de 3 luni cu ea dar parca o cunoasteam de o viata, parca a fost langa mine de cand ma nascusem, parca ea era aleasa.
Bineinteles ca nu a durat mult relatia pentru ca, defapt, ea era doar dupa bani mei! Deh, eram si eu de la tara nu stiam prea multe si uite asa am inceput sa sufar din dragoste pentru ea.
Dar dupa vreo 6 luni a aparut ea si singura care a stat pana la final langa mine.
Este o amintire frumoasa si am avut o viata frumoasa alaturi de ea, greutati au fost, bucurii au fost si multe altele !
Pe la vreo 43 de ani am fost nevoit sa plec din tara pentru a aduce mai multi bani in casa si am fost plecat in Cipru timp de 8 ani de zile si cam atunci am inceput sa imi fie dor de familie sa simt nevoia sa ii vad in fiecare zi, sa ii strang in brate. Timp de 8 ani am comunicat cu ea prin scrisori, dar nu era deajuns, vroiam sa ii aduc langa mine pentru ca era greu in Romania, era o saracie de nedescris si, totusi, au reusit sa ramana pana m-am intors eu, vremuri grele.
Eh, si uite asa au trecut anii si m-am intors acasa !
In momentul cand am vazut-o si mi-am revazut cei doi copii langa ea am inceput sa plang si am simtit cu adevarat ca viata mea defapt era langa ei, ca ei sunt tot ce am mai de pret pe aceasta lume cruda si materialista.
Atunci am zis ca nu voi mai pleca de langa ei niciodata !
Nu a trecut mult timp si ea s-a dus, din cauza bolii pe care o avea ( Cancer la ficat).
Asa a fost sa fie, am luptat din adancul sufletului sa o readuc la viata, sa ii arat tot ce era mai de pret pe lumea asta, dar nu a vrut. Mereu imi spunea ca eu voi fi bucuria ei si cei doi copii (Lena si Constantin).
Mult am suferit dupa aceasta pierdere, in timp ce eu sufeream si viata trecea pe langa mine si copiii mei cresteau si deja erau plecati la oras, munceau aveau si ei familia lor.
Si uite asa deodata m-am trezit pe aceasta prispa si mi-am dat seama ca am suferit o viata si a trecut pe langa mine ca un tren care trece prin gara si nu opreste la statie.
Atunci am inceput sa desfac viata in 10.000 de particele si am inceput sa imi fac griji ca mai ne, poimaine ma duc si nu voi mai fi, cat as vrea sa dau timpul inapoi, cat as vrea sa mai am o sansa la aceasta viata, dar de fapt ma mint si sunt egoist,pentru ca viata aceasta a fost cea mai frumoasa viata pe care am avut-o si va ramane mereu cea mai frumoasa !
A,si uite ca viata totusi e frumoasa copiii mei nu au uitat de mine si au venit in aceasta Duminica insorita dupa doar 2 saptamani in care au fost plecati la oras, totusi nu au uitat de mine si inca mai isi aduc aminte ca eu am fost tatal lor cu toate ca pe mama lor o iubeau mai mult si ii inteleg.
Asa ca acest batranel isi ia ramas bun de la voi si sper ca atunci cand veti simti nevoia sa o luati de la capat tineti minte ca defapt acesta este drumul cel bun si de oricate ori veti incerca sa o luati de la capat mereu tot la acelasi drum veti ajunge la cel bun si ales de inima voastra.
Niciodata sa nu regreti viata pe care ai avut-o si pe care ai trait-o cu toata dragostea ta !
P.S Sper sa va aduceti aminte de mine si sa va puneti in pielea mea, sa va iubiti si sa fiti mereu uniti, pentru ca iubirea este cel mai frumos lucru care ti se intampla in viata care o traiesti.
